odată, cum am început să fiu prietenă cu cea despre care am să vorbesc. Terminasem clasa a III-a, ea terminase clasa I-a şi eram la bunici. Ne-am hotărât să ne jucăm. Evident, eu eram învăţătoarea şi ea elevul. Stâlpul de curent electric ne era tabla, iar creta erau pietrele care scriau. I-am dat dictare, ea imi spunea că nu poate să scrie, eu îi spuneam să scrie şi tot aşa până a început să plângă şi a mers acasă. De atunci, oridecâte ori ne întâlnim avem muuuuulte de discutat.Cea despre care vă vorbesc este Şomai Adriana Ioana.
Întâlnindu-ne doar la bunici, acum, lucrăm
împreună....am evoluat şi noi ;)
