Bac/Licenţă sau varza/capra

Azi, am fost la o ultimă întâlnire cu profesoara care mi-a coordonat lucrarea de licenţă. În timpul acestei întâlniri ne-a dat ultimele sfaturi (am fost mai mulţi) pentru ca luni, când vom susţine lucrarea totul să fie bine. Printre altele ne spunea să nu avem emoţii şi sa fim stăpâni pe noi şi siguri pe ceea ce vom spune. În acele momente mi-am adus aminte de o vorbă care mi-a fost zisă înainte de bacalaureat şi care m-a ajutat atunci şi clar că mă va ajuta şi acum. Atunci, eram îndemnată ca în momentul în care voi fi în faţa comisiei să mă gandesc că eu sunt capra şi comisia e varza. E foarte clar că capra mănâncă varza, deci nu va fi nici o problemă. De fiecare dată când eram pusă în postura a a vorbi în fată unei comisii, mă gandeam la această vorba, zâmbeam şi totul era foarte bine. Nu aş fi sinceră dacă aş susţine că aceasta era singura vorba care mă întărea. O alta, e afirmaţia lui Martin Luther care suna ceva de genul: eu cu Dumnezeu fac majoritatea. Aceasta m-a ajutat enorm la examenele orale din facultate. Mă gandeam că indiferent de câţi profesori vor fi în comisie, câte întrebări îmi vor fi adresate, numeric şi intelectual sunt în avantaj şi că totul va fi bine.

Aşacă, luni va fi floare la ureche, o plăcere să fiu în faţa comisiei. Celor care sunteţi în aceeaşi postură, eu sper să nu aveţi emoţii şi ca totul să fie bine.

Ieri.

IERI... Deja e trecut, cum îmi place mie să spun, deja e istorie. Se presupune că ieri ar fi trebuit să fie una din zilele acelea de neuitat, in care totul să meargă bine, să te simţi bine şi să fi în centrul atenţiei. Ce-i drept, nu am să uiti niciodată ziua de ieri, doar am terminat facultatea in mod oficial, am fost în centrul atenţiei...pentru câteva minute/ore, am făcut poze şi am dat un interviu. Mi-am vazut familia, prietenii, pe Sandy şi prietenul ei ;;), am primit flori ...dar nu pot să spun că se va număra printre cele mai frumoase. A fost o zi plină de stres, de plâns (doar am terminat facultatea şi nu aş fi dorit asta), o zi în care m-a durut capul, am vomat şi multe alte lucruri care îmi fac viaţa frumoasă.

AZI... Ar trebui să fie o zi superbă...doar e ziua mea. Acum că a trecut mai bine de juma din zi, pot să spun că a fost o zi incredibilă. Deci, am primit cadouri, urări de toate felurile, mesaje şi telefoane chiar de la persoane de la care nu mă aşteptam. M-au luat prin surprindere într-un mod frumos. În această clipă sunt foarte fericită...la statusul de la messenger îmi e scris :"Vreau să ma sune toţi să audă cel mai fericit om din lume." Oricum, de la ora 17 încolo trebuie să scriu la licenţă, aşa încât până mâine dimineaţă să fie gata, ar trebui să merg şi la biserică. Am o viaţă plină, cu mult plâns dar şi cu multă bucurie...şi când sunt bucuroasă, sunt bucuroasă la maxim şi "zâmbesc cu tot trupul".

O zi incredibilă va doresc la toţi!