Dupa cum cei mai multi stiti, in aceasta saptamana am avut vacanta :-D :-D. Si ca aproape orice student in Cluj-Napoca, in vacanta am venit ACASA. Vacanta a fost scurta dar frumoasa si plina de evenimente. Sa incepem cu inceputul: in prima duminica petrecuta la Zalau, matusa Zamfira ne-a invitat sa mergem la Fetindia. Pentru cei care nu stiu, Fetindia este un sat din judetul Salaj. Odata ajusi acolo, dupa ce am petrecut ceva timp in familie, dupa ce am mancat bine, am facut cunostinta si cu Cighy. Cighy este un iedut caruia ii place enorm sa stea pe spatele oamenilor. Cum vedea ca te apleci, se pregatea, fugea sper tine si apoi sarea. M-am distrat de numa cu Cighy.
Au trecut cateva zile si marti dimineata ma gandeam oare ce am sa fac eu toata ziua. Nu aveam nimic planificat pentru ziua respectiva. Nu a trecut mult de la acele ganduri ale mele cand ma suna Levi Kabay si ma intreaba daca nu vreau sa merg la calarit. Evident ca doream, dar problema mare era ca nu mai calarisem niciodata pana atunci. In cele din urma dorinta a biruit si am spus DA. Asa am ajuns la Nusfalau. Am mers de am vazut herghelia, ne-am intlnit cu doi oameni care lucrau acolo... si in cele din urma au inceput sa prinda cai din herghelie. Inainte cu cateva momente de a ma urca pe cal imi venea sa plang de frica. L-am vazut pe cel care imi era destinat mie, era asa de mare si gras, parea sa aiba mult a forta....si chiar avea.
In momentul in care eram sus... pe Cilo... uitasem de frica, nu imi mai venea sa plang si m-am simtit chiar bine. Evident ca primii pasi i-am facut cu cineva langa mine... "va rog, nu ma lasati singura"...erau cuvintele care tot le rosteam :-))). Si in cele din urma, cel care il tinea pe Cilo, i-a dat drumul...eram singura pe cal si trebuia sa fiu stapana pe situatie. Chiar mi-a placut!! Am ajuns chiar sa merg la galop cu Cilo, dar... pentru scurt timp :-P.
Imi place mult cum descrie Biblia calul. Ascultati : " Tu dai putere calului, si-i imbraci gatul cu o coana ce falfaie? Tu-l faci sa sara ca lacusta? Nechezatul lui puternic raspandeste groaza. Scurma pamantul, si, mandru de puterea lui, se arunca asupra celor inarmati; isi bate joc de frica, nu se teme, si nu se da inapoi dinaintea sabiei. Zanganeste tolba cu sageti pe el, sulita si lancea stralucesc, fierbe de aprindere, mananca pamantul, n-are astampar cand rasuna trambita. La sunetul trambitei parca zice: "Inainte!" Iov 39:19-25
Apoi am hotarat sa merg sa stau si cu bunicii si fratele meu cateva zile, gandindu-ma ca poate nu voi mai avea aceasta ocazie pana prin octombrie. La Racas am stat 3 zile, care au fost 3 zile pline. Am lucrat, am admirat natura, m-am bucurat de aerul curat si timpul placut de acolo. Venise ziua plecarii si eu inca nu facusem nici o poza. Eram putin dezamagita. Insa, inainte cu cateva minute de plecare m-a strigat bunica. Era in gradina si vazuse pe niste lemne de ale vecinului doua soparle. Cand am vazut-o, ia-m zis bunicii sa nu se miste de acolo ca nu cumva se sperie soparla si aceasta sa fuga. Am fugit in casa dupa aparatul de fotografiat, le-am spus in fuga mea la toti de prin curte ce am vazut si in clipa in care am fost inapoi in gradina ca sa ii fac poza, soparla deja era celebra si avea si admiratori. Pe acolo eram: eu, mama, fratele meu, bunica, bunicul, Mesy si Danciu (doi prieteni care eru pe la noi in acele momente).
Nu stiu cum vedeti si cat de mare vedeti voi soparla asta...dar sa stiti ca era maare.
Ps. 1. De pe cal nu am picat ;;)
Ps. 2. Dupa cum puteti observa aceasta postare nu este scrisa cu diacritice. Imi cer scuze. Eu as fi dorit sa scriu, dar acum asa a fost situatia.
Si tot fara diacritice va urez o zi cat mai frumoasa !
