duminică, 7 aprilie 2013

Dor...

Azi, uitându-mă peste diferite poze și gândindu-mă la vremurile trecute, fără să vreau mi-am amintit motivul pentru care a apărut acest blog. Acum sunt în același moment ca acum câțiva ani când l-am creat. Adică, sunt din nou în afara vieții virtuale, dar să nu credeți că îmi pare rău pentru aceasta. Într-o clipă aș putea să îmi fac din nou o pagină de facebook, dar mi se pare ca acolo se expun prea multe și oamenii ajung sa ma/te cunoască mult în viața personală, dacă se mai poate numi personală.

Acestea fiind spuse, hai să împărtășesc ultimele schimbări din viața mea. Am renunțat la colaborarea cu Fitzuica Cluj (dar imi e dor de fitzuicarii mei :P ) și m-am stabilit în orasul natal,Zalău. Iubesc orașul acesta, mai bine zis iubesc oamenii care îi am aici. De multe ori am spus că pentru mine sunt mai importanți oamenii decât locurile, tocmai de aceea nu mi-a fost greu să vin din Cluj în Zalău (lucru privit de unii ca regres, stagnare, etc). Apoi, din luna noiembrie sunt educatoare la o grădiniță aici, și am bucuria de a mă ocupa de niște copii minunați. Râdem și plângem îmrepună și acolo trăiesc experiențe frumoase. Greu de crezut, dar am învățat multe lucruri în aceste luni de muncă. Apoi, sunt așa de ocupată cu munca, biserica, prietenii încât cu greu îmi găsesc timp să mă pregătesc pentru viitor. Adică, vreau să-mi dau examenul de titularizare la vară și clar, vreau cel mai bun loc. L-am văzut și numai acela îmi e în minte, dar știu că pentru aceasta trebuie să dau tot ce e mai bun din mine, tot ceea ce știu.

Până acum v-am spus câteva lucruri bune care mi s-au întâmplat, și bucurii pe care le-am trăit, dar nu vreau să vă las cu o părere greșită despre mine. Mulți cred ca Raluca(eu :P) nu are nici o problemă....asta pentru că nu mă cunoașteți și nu sunteți în preajma mea. Ca orice om am momente grele și în astfel de momente plâng. Dar ce îmi dă putere să merg mai departe și să mă ridic este faptul că știu că Domnul este cu mine, știe problemele mele, știe că îmi e greu, dar va veni o zi în care problemele și lacrimile de acum nu vor mai fi. Aștept ziua aceea!

Și cum altfel aș putea încheia postarea decât cu o piesă dragă inimii mele (iubesc muzica).
Audiție plăcută