Merită să încercați :d

http://personality.visualdna.com/1/index.php

Necunoscutul

Pe la începutul acestui an împreună cu Krisztina Juhasz am plecat până la Târgu-Mureș. Eu eram ”obligată” să merg până acolo pentru a-mi fotografia niște documente din Arhivele Naționale. Și cum mie îmi era groază să merg singură și cum Krisztina știa maghiară am rugat-o să vină cu mine.

Ne-am pornit noi dimineața pe la 5 și ceva din Cluj-Napoca, am ajuns în Târgu-Mureș și cumva cumva am ajuns unde trebuia. Am fotografiat cât de mult am putut din documente și venind seara ne-am pregătit să mergem în gară pentru a ne întoarce din nou acasă. Nu se putea să nu ne oprim și prin mall-ul lor și după ce am colindat puțin locurile de pe acolo ne-am îndreptat spre gara.

Acum sper că știți cu totii cum sunt gările de la noi din România...neprimitoare...pline cu cerșetori...oameni care nu au unde sa stea și aleg să își facă o casă din locul pe unde unii doar sunt simplii trecători. Fiind cu Krisztina, ea îmi tot spunea unde să stăm, unde e mai ”puțin” periculos...și într-un final ne-am așezat unde a zis ea. Am urmărit cu atenție o fetiță mică care în spatele murdăriei de pe ea se vedea un chip așa de frumos. Am observat cum era așa de neglijată de mama ei...care evident era una din acele persoane care au ales gara ca și loc pe care să-l numească casă. Am început să-i zâmbesc acelei fetițe și să îi dau atenție. În acest timp, vedem un baiat, necunoscutul de la noi din poveste, care se tot plimba pe acolo si după scurt timp a ales să se așeze chiar lângă noi. Fetița a alergat spre necunoscut pentru că tocmai își scosese laptopul și fiind uimită de ceea ce vede s-a oprit langă el. Dar, eu având ceva mai puțin care să atragă atenția, dar totuți ceva ispititor, a venit și rândul meu. Așa că după câteva momente fetița a venit la mine pentru a-si primi biscuitele cu cremă promis.

Momentele acestea prețioase nu au durat mult pentru că până la urmă, oricum ar fi mama tot mamă este, așa că fetița murdară dar extrem de frumoasă a alergat la cea care i-a dat viață. A fost o experiență incredibilă, eu fiind la Arhive tocmai pentru a studia acești copii marginali și orfanii și a vedea soarta lor.

Dar poate vă gândiți de ce am scris acum această experiență. Pentru că astăzi, in timp ce lucram pe acele documente pe care atunci le-am fotografiat, mi-am adus aminte că după ce fetița a mers la mama ei, necunscutul a intrat în vorba cu mine. Și ca doi trecători prin gara respectivă am început să vorbim unul cu altul... el m-a ajutat să îmi găsesc ora la care urma să vină trenul care să ma ducă acasă...m-a ajutat să găsesc chiar trenul cel bun și să nu urc în cel care tocmai venise dar care era unul greșit...și care m-a încurajat zicând că dacă întârzie sau nu mai vine trenul pe care îl așteptam o să am un altul peste câteva ore.

Ne-am urcat fiecare în trenul potrivit și de atunci nu mai știu nimic despre necunoscutul din gară.

PS. L-am vazut pe necunoscut și în mall cu bagaj mare și i-am spus Krisztinei ca acesta sigur merge la gară... și așa a fost.

Cum nu am poze cu necunoscutul am ales ceva poze cu mine si Krisztina. Aceasta e din arhive...Krisztina căzută la datorie :P

Girls party

De data aceata vreau sa va spun ce am mai facut prin America...si acum e vorba despre girls party:-D :-D.

Pentru o astfel de petrecere ai nevoie de o gramada de fete care sa zica "da" vin, de niste fete din China care sa gateasca pentru toate fetele de la petrecere si de ingrediente cam greu de gasit... si

poate cam scumpe :P. Prima fata, Lola, a venit inainte de 19...si au tot venit. Unele au venit, au stat cateva minute si au plecat...dar pana la sfarsit am fost cateva...o sa vedeti in poze. Planul era sa invatam sa gatim ceva mancare chinezeasca, apoi sa vorbim despre frumusete si despre culorile care ne sunt cele mai potrivite in functie de culoare parului, a ochilor si a pielii, si apoi sa vedem ce zice Biblia despre frumusete si cum trateaza Dumnezeu acest subiect. Asa ca am inceput prin a gati...

In timp ce unele fete gateau, unele se jucau uno... prin care grupa credeti ca eram eu :-D. Clar nu gateam....jucam si mai faceam si poze :-P.

La o masa chinezeasca era cu neputinta sa lipseasca betisoarele chinezesti.

Lola ne-a facut cadou niste betisoare aduse chiar din China si fetele au putut invata cum sa manance orez fara furculita. Cea mai perseverenta a fost Liuba, o fata din Moldova, care a mancat de la inceput pana la sfarsit doar cu betisoare...felicitari Liuba ;-).

Aici exersam inainte de masa...incercam sa mancam popcorn dulce cu betisoarele.

Si dupa o ora si ceva, mancarea mult asteptata a fost servita :-D...fetele din China au facut o treaba buna.

Inainte sa incepem sa mancam Tania s-a rugat si a multumit lui Dumnezeu pentru hrana, pentru fetele care au gatit-o si pentru ceea ce urma sa fie in continuare. Am mancat...le-am pastrat cate un pic si baietilor... ca sa nu fim rele...si apoi am inceput discutiile. Am vazut pentru fiecare fata cam ce culoare i se potriveste cel mai bine. Dupa culoarea parului, a ochilor si a pielii pe care eu o am eu am intrat in grupa numita iarna (e drept ca imi si place iarna :-d ). Fetelor care fac parte din grupa asta, cele mai bune culori sunt cele pure, adica negru inchis, albastru inchis, rosu inchis etc. Daca poarta accesorii cele mai potrivite sunt cele de culoarea argintului, iar machiajul trebuie sa fie tot din culori pure. Celelalte "anotimpuri" le gasiti pe interne :-P. Si dupa ce am vazut cam ce se potriveste pentru fiecare, fetele din China au plecat...asa ca discutia a continuat in limba romana. Si am citit din Proverbe 31:30-31 si Psalmul 139:14-16. Am vazut ca in ochii lui Dumnezeu avem pret si ca e mai importanta frumusetea interioara decat cea exterioara, evident fara sa o neglijam pe cea din urma. Dumnezeu se uita la inima unui om nu la fata acestuia si asta ne da curaj de multe ori.

Pot sa spun ca seara trecuta a fost una frumoasa si sper ca cel mai important lucru sa ramana in vietile fetelor cu care am discutat.

Zi libera...mancare chinezeasca... si altele

Astazi, am avut zi libera de la servici, si inca de ieri am zis ca vreau sa ma trezesc mai tarziu. Asa ca, dimineata m-am trezit la 7:50, m-am pregatit si peste cateva minute plecam cu Tania Basok sa luam micul dejun si sa intalnim alti studenti straini. Acolo, i-am cantat la multi ani Taniei, binenteles ca in engleza...si acolo intalnindu-ne cu Lola Song (fata din China) si cu Tabita (fata din Romania) am zis ca sa petrecem ziua impreuna. Asa ca dupa micul dejun, am venit acasa....Tania si-a desfacut cadourile si apoi ne-am hotarat sa mergem in West Ocean City la cumparaturi.

A fost superb si am stat de pe la 11:30 pana aproape la ora 17. E evident ca pe drum am facut

poze, si un pic mai incolo am sa impartasesc si cu voi bucuriile din ziua de azi. Dupa ce am colindat cateva magazine si mi-am cumparat doua gentute cu versete din Biblie, ceva mancare si alte lucruri nu asa importante... ni s-a facut foame si Lola ne-a spus ca stie un restaurant chinezesc unde mananci cat poti cu doar 7 dolari...si e pe bune....chiar mananci cat poti....e cu autoservire. O sa vedeti in poze ca fiecare am laut mai multe farfurii de mancare. Tot azi am mancat pentru prima data cu betisoare, si nu a fost chiar asa de rau...zic eu :-d.

Dimineata....acasa la noi...de ziua Taniei :-)

Pe drum spre West Ocean City...ne-am oprit sa facem ceva poze

Tania Basok... sarbatorita :-)

Restaurant chinezesc... mananci cat poti cu 7 dolari :-d

Dupa ce am terminat de mancat la Panda China Buffet

Dimineata... ploua... fericire

Ma bucur asa de mult de viata pe care o am si chiar si acum, cand e dimineata si ploua afara sunt asa de fercita. Ce motiv as putea scrie aici? De unde imi vine fericirea? In mod normal, nu s-a intamplat nimic special...dar sunt fericita. Sunt fericita chiar daca sunt departe de casa, chiar daca nu pot sa merg sa iau micul dejun unde mi-am propus ca-l voi lua, sunt fericita in pofida tuturor lucrurilor. Si pentru acest fapt Il laud doar pe Dumnezeu. El a dat sens vietii mele, mi-a dat bucurie din ambundenta, si in fiecare zi imi poatra de grija intr-un mod incredibil.

Va doresc, cu adevarat sa Il experimentati pe Dumnezeu din plin si asa cum este, va doresc sa Il cunoasteti in profunzime si veti vedea ce frumoasa va fi viata atunci. Dumnezeu da sens tuturor lucrurilor.

De cand m-am trezit ascult aceeasi piesa, si ieri am ascultat-o, si va sfatuiesc sa faceti acelasi lucru. Aici o gasitit http://www.youtube.com/watch?v=XLLj_xo2Jkc . E incredibila...

Bucurati-va de ziua de azi, de viata pe care o aveti si traiti cat mai frumos se poate. :-)

With money....

De dimineață m-am pus să îmi învăț. Dar crezi că am putut? Gândul îmi era în altă parte. Cineva spunea următoarele:

”With money- you can buy a house, but not a home

you can buy a clock, but not time

you can buy a bed, but not sleep

you can buy a book, but not knowledge

you can buy a doctor, but not good health

you can buy a position, but not respect

you can buy a blood, but not life

you can buy sex, but not love.”

Și dacă tot suntem aici, vreau să vă pun și piesa pe care o ascult chiar acum. E incredibilă...ascultati http://www.youtube.com/watch?v=7C2o0jHNRuU

Să vă bucurați de ziua aceasta. Cu mare mare drag,

Raluca :-)

Necuvantatoare

Dupa cum cei mai multi stiti, in aceasta saptamana am avut vacanta :-D :-D. Si ca aproape orice student in Cluj-Napoca, in vacanta am venit ACASA. Vacanta a fost scurta dar frumoasa si plina de evenimente. Sa incepem cu inceputul: in prima duminica petrecuta la Zalau, matusa Zamfira ne-a invitat sa mergem la Fetindia. Pentru cei care nu stiu, Fetindia este un sat din judetul Salaj. Odata ajusi acolo, dupa ce am petrecut ceva timp in familie, dupa ce am mancat bine, am facut cunostinta si cu Cighy. Cighy este un iedut caruia ii place enorm sa stea pe spatele oamenilor. Cum vedea ca te apleci, se pregatea, fugea sper tine si apoi sarea. M-am distrat de numa cu Cighy.
Au trecut cateva zile si marti dimineata ma gandeam oare ce am sa fac eu toata ziua. Nu aveam nimic planificat pentru ziua respectiva. Nu a trecut mult de la acele ganduri ale mele cand ma suna Levi Kabay si ma intreaba daca nu vreau sa merg la calarit. Evident ca doream, dar problema mare era ca nu mai calarisem niciodata pana atunci. In cele din urma dorinta a biruit si am spus DA. Asa am ajuns la Nusfalau. Am mers de am vazut herghelia, ne-am intlnit cu doi oameni care lucrau acolo... si in cele din urma au inceput sa prinda cai din herghelie. Inainte cu cateva momente de a ma urca pe cal imi venea sa plang de frica. L-am vazut pe cel care imi era destinat mie, era asa de mare si gras, parea sa aiba mult a forta....si chiar avea.
In momentul in care eram sus... pe Cilo... uitasem de frica, nu imi mai venea sa plang si m-am simtit chiar bine. Evident ca primii pasi i-am facut cu cineva langa mine... "va rog, nu ma lasati singura"...erau cuvintele care tot le rosteam :-))). Si in cele din urma, cel care il tinea pe Cilo, i-a dat drumul...eram singura pe cal si trebuia sa fiu stapana pe situatie. Chiar mi-a placut!! Am ajuns chiar sa merg la galop cu Cilo, dar... pentru scurt timp :-P.

Imi place mult cum descrie Biblia calul. Ascultati : " Tu dai putere calului, si-i imbraci gatul cu o coana ce falfaie? Tu-l faci sa sara ca lacusta? Nechezatul lui puternic raspandeste groaza. Scurma pamantul, si, mandru de puterea lui, se arunca asupra celor inarmati; isi bate joc de frica, nu se teme, si nu se da inapoi dinaintea sabiei. Zanganeste tolba cu sageti pe el, sulita si lancea stralucesc, fierbe de aprindere, mananca pamantul, n-are astampar cand rasuna trambita. La sunetul trambitei parca zice: "Inainte!" Iov 39:19-25
Apoi am hotarat sa merg sa stau si cu bunicii si fratele meu cateva zile, gandindu-ma ca poate nu voi mai avea aceasta ocazie pana prin octombrie. La Racas am stat 3 zile, care au fost 3 zile pline. Am lucrat, am admirat natura, m-am bucurat de aerul curat si timpul placut de acolo. Venise ziua plecarii si eu inca nu facusem nici o poza. Eram putin dezamagita. Insa, inainte cu cateva minute de plecare m-a strigat bunica. Era in gradina si vazuse pe niste lemne de ale vecinului doua soparle. Cand am vazut-o, ia-m zis bunicii sa nu se miste de acolo ca nu cumva se sperie soparla si aceasta sa fuga. Am fugit in casa dupa aparatul de fotografiat, le-am spus in fuga mea la toti de prin curte ce am vazut si in clipa in care am fost inapoi in gradina ca sa ii fac poza, soparla deja era celebra si avea si admiratori. Pe acolo eram: eu, mama, fratele meu, bunica, bunicul, Mesy si Danciu (doi prieteni care eru pe la noi in acele momente).
Nu stiu cum vedeti si cat de mare vedeti voi soparla asta...dar sa stiti ca era maare.
Ps. 1. De pe cal nu am picat ;;)

Ps. 2. Dupa cum puteti observa aceasta postare nu este scrisa cu diacritice. Imi cer scuze. Eu as fi dorit sa scriu, dar acum asa a fost situatia.

Si tot fara diacritice va urez o zi cat mai frumoasa !

Freunde [partea "La mulţi ani!" ]

A venit momentul să vă povestesc despre o alta prietenă de-a mea. Azi, veţi face cunoştinţă cu cea la care îi este şi ziua de naştere. Dar pentru început să vă povestesc despre ea. O cunosc de aproximativ un an, şi prima întâlnire cu ea a fost pe stradă. Eu eram cu Lavinia Barna, veneam spre casă, când întâlnim o fată micuţă de statură, slăbuţă, cu ochelari şi părul aranjat. Lavinia o cunoştea. Se salută, însă fata care pentru mine era o necunoscută, se grăbea. Cam aşa a fost prima noastră întâlnire. A doua a fost ceva mai lunga...cam de 5 minute :-))). Şi după ce-a de-a doua întâlnire ea şi-a dorit ca în acest an şcolar să stea cu mine. Eu nu ştiam nimic. A venit vacanţa de vară şi eu aveam nevoie de 2 fete pentru apartamentul în care locuiesc. Aşa că am luat legatura cu ...Lavinia. Ea mi-a spus că este o fată care îşi caută unde să stea şi că ar trebui să vorbesc cu ea. Mi-a dat numarul ei de telefon şi am sunat. Surpriza mare a fost că era chiar fata grăbită cu care m-am fost întâlnită cu ceva timp în urmă.

Am scris destul de mult...aşa că acum am sa îi spun oficial La mulţia ani! (deşi să ştiţi că petrecerea surpriză a fost sâmbată). Mai jos voi pune poze cu cea care a ajuns să îmi fie prietenă, cu cea care îmi spune Rali, cu cea care e aşa de sensibilă şi nu ar vrea să supere pe nimeni, adică cu Juhasz Krisztina. E o fată de nota 11...doar că e luată :-P.

Căutând o piesă.

Azi, în timp ce căutam o piesă pe "Youtube" în dreapta piesei era o mica reclamă. Prima dată când am vazut-o m-a şocat, apoi am privit-o fiind uimită şi apoi în sfârşit a venit şi bucuria. Deci, nu imi venea să cred ca cineva chiar face reclamă la aşa ceva... şi eram extrem de bucuroasă. Însă după acele momente am zis să dau şi eu clic să văd dacă chiar e adevărat. Am dat clic şi chiar era adevărat. Ceea ce am citit eu puteţi găsi şi voi daca daţi un clic pe acest link: http://www.jesus2020.com/index.html .Chiar sper să vă bucuraţi şi voi şi să va fie de un real folos.

The bread of Life- Broşteni

Totul a început cu o idee... aceea de a fi împreună în momentul trecerii în noul an. Aşa că noi, cei de la Fitzuica, am început să ne gandim unde să mergem, ce să facem şi cât vom sta acolo unde vom ajunge. Totul s-a concretizat când Mihaela Tatu (şefa :-d ) a venit cu ideea de a merge la Broşteni (câţiva Km distanţă de Vatra Dornei). Zis şi făcut. Ne-am anunţat toţi " fitzuicarii" de prin Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Cluj şi în data de 28 decembrie 2010 ne-am pus pe drum. Am stat acolo până în data de 2 ianuarie 2011 şi am avut un timp incredibil de binecuvantat, cu multă bucurie, partăşie şi cunoaştere mai bine a celor din jur. Am fost înconjuraţi de nişte copiii cu vârste între 5 şi 18 ani, copiii minunaţi. Am vizitat şi casa Irinucăi din povestirile lui Ion Creangă, am mers şi la săniuş unde au avut loc şi mici accidente....dar totul s-a meritat. Trecerea în noul an ne-a găsit în rugăciune, mulţumind Domnului că până acolo a fost cu noi şi rugându-L să ne conducă şi pe mai departe. Momentele în care am avut părtăşie unii cu alţii şi momentele în care lucram cu copiii de acolo au fost cele mai minunate.

Mergând după ideea că mai mult exprimă o imagine decât 1000 de cuvinte de aici în colo am să las pozele să vorbească.

Aceasta era poşta noastră :-D

Umbra e a lui Robert Szolosi din Timişoara....zicea să îi dăm tag pe facebook... acesta e tag-ul de pe blog :-P....sper că e ok şi aşa.