Ieri.

IERI... Deja e trecut, cum îmi place mie să spun, deja e istorie. Se presupune că ieri ar fi trebuit să fie una din zilele acelea de neuitat, in care totul să meargă bine, să te simţi bine şi să fi în centrul atenţiei. Ce-i drept, nu am să uiti niciodată ziua de ieri, doar am terminat facultatea in mod oficial, am fost în centrul atenţiei...pentru câteva minute/ore, am făcut poze şi am dat un interviu. Mi-am vazut familia, prietenii, pe Sandy şi prietenul ei ;;), am primit flori ...dar nu pot să spun că se va număra printre cele mai frumoase. A fost o zi plină de stres, de plâns (doar am terminat facultatea şi nu aş fi dorit asta), o zi în care m-a durut capul, am vomat şi multe alte lucruri care îmi fac viaţa frumoasă.

AZI... Ar trebui să fie o zi superbă...doar e ziua mea. Acum că a trecut mai bine de juma din zi, pot să spun că a fost o zi incredibilă. Deci, am primit cadouri, urări de toate felurile, mesaje şi telefoane chiar de la persoane de la care nu mă aşteptam. M-au luat prin surprindere într-un mod frumos. În această clipă sunt foarte fericită...la statusul de la messenger îmi e scris :"Vreau să ma sune toţi să audă cel mai fericit om din lume." Oricum, de la ora 17 încolo trebuie să scriu la licenţă, aşa încât până mâine dimineaţă să fie gata, ar trebui să merg şi la biserică. Am o viaţă plină, cu mult plâns dar şi cu multă bucurie...şi când sunt bucuroasă, sunt bucuroasă la maxim şi "zâmbesc cu tot trupul".

O zi incredibilă va doresc la toţi!