Vacanţa...în cuvinte :-)

Am aşteptat această zi încă de la începutul vacanţei şi, uite că a venit. Vreau să împărtăşeşc cu voi experienţele, trăirile şi bucuriile pe care le-am avut în cele 3 luni de vacanţă.

Aşadar, am scăpat cu foarte bine de licenţă şi aveam în gând ce aş fi vrut să fac în lunile libere. Adică, vroiam să merg în tabără de misiune, apoi în tabără de relaxare şi la bunici pentru că nu am mai stat la sat 2 săptămîni de nu ştiu cât timp. Acestea eru dorinţele mele.....mici pentru lume, mari pentru mine.Am venit din Cluj-Napoca după ce terminasem cu licenţa şi cu înscrierea la masterat şi în aceeaşi zi am hotărât să merg la bunici. Am stat 2 săptămâni şi câteva zile şi a fost superb. Mi-am ajutat bunicii la treburile de prin gospodărie, am fost la fân şi la paie, am făcut pâine în cuptor şi multe altele. În acest timp a fost la Racâş şi una din verişoarele mele dragi, Denisa Zamfir. În timp ce eram la bunici, m-a întrebat o prietenă despre planurile mele de vacanţă. După ce i le-am spus ea a venit cu ideea care a schimbat radical vacanţa mea. M-a îndrumat să vorbesc cu Alin Poptelecan pentru misiunea din Oltenia. Am fost acceptată să fac parte din echipa care urma să mearga acolo şi eram aşa de fericită încât nu mai conta ce va urma în această vacanţă. Mi-am strâns bani şi am plecat. A fost un timp incredibil, am lucrat cu copiii, tinerii şi adulţii. Fiecare ştiam ce trebuie să facă. În această misiune l-am cunoscut şi pe Cody Graham, tânar venit în misiune în România din Alaska. În această prioadă cât am fost plecată în Oltenia am avut un timp aşa de muninat. Însă am avut ocazia să văd şi viaţa unor oameni mai săraci decât noi şi a unor copii care se bucurau că ne văd cu dulciuri şi jucării. În drum sper Oltenia mi s-a propus să merg şi într-o tabără de relaxare. Aşa de frumos s-au aranjat lucrurile încât fiecare gând de-al meu pentru vacanţă începea să ia formă. A urmat tabăra la Lacul Roşu şi la Cheile Bicazului. Acolo am întâlnit oameni pe care nu îi cunoscusem şi cu care am legat relaţii foarte frumoase. A fost un timp extraordinar... însă ce e frumos trece repede. Aşa că după 5 săptămâni de lipsit de acasă a început să îmi fie dor de casa din Zalău, de familie, prieteni şi de biserică. Abia am aşteptat să ajung în Zalău, însă nici nu bănuiam că aici mă vor aştepta clipe la fel de frumoase ca până atunci. Credeam că va urma o lună normală în care voi avea timp să citesc, să pierd vremea, să ies la plimbare. Dar, odată ajunsă aici, Narcisa Opriş ne-a propus câtorva fete să începem să ne întâlnim în timpul săptămânii, să discutăm, să ne cunoaştem mai bine şi apoi duminica/joia să avem şi un mic program în biserică. Am fost de acord şi uite aşa 1 zi sau uneori 2 din săptămână eram ocupată cu această întâlnire. Am fost şi la ziua de naştere a Lavinie Barna, unde ca de obicei mănânc mult şi bine. Apoi a fost conferinţa cu Iosif Ţon unde timp de patru zile am fost foarte implicată si mai tot timpul plecată de acasă. După toate acestea, am primit o invitaţie de la prietena noastra, Ana Pop, (prietena Marianei Maier, Danei Panc, a mea....şi a multor altora) din Satu Mare pentru a merge acolo timp de câteva zile. Deşi în ziua când am mers a plouat, totul a fost mai mult ca şi perfect, deoarece am avut şi timp frumos. Ana face nişte mâncăruri extraordinare şi tot ce am mâncat a fost foarte bun şi foarte mult. Duminică am fost la o biserică penticostală şi clipele petrecute acolo sunt de neuitat. Tot acolo ne-am întâlnit şi cu Ştefan Gherman, unul din cavalerii de la nunta Anei. Pe drum înspre Satu-Mare şi apoi la intoarcere acasa am fost cu trenul, experienţă de neuitat. Săptămâna aceasta este ultima săptămână din vacanţă şi chiar şi aceasta este plina...voi fi la biserica, la scos de cartofi si multe alte lucruri mici care imi fac viaţa incredibil de palpitantă şi frumoasă.

Cred ca e mai mult decât suficient tot ceea ce am scris, deşi aş fi avut atâtea detalii de dat pentru că tocmai acestea fac diferenţa. Însă mă limitez doar la atât şi voi lăsa sa vorbească pozele. În realizarea pozelor, de mare folos a fost soţul Anei, Adrian Pop.