V-ați gândit vreodată că lucrul care nu vă place în prezent s-ar putea sa îl doriți in viitor? Personal nu am crezut niciodată că am să îmi doresc cu ardoare să fac sport.
Știu că niciodată nu am fost bună la spor. Nu puteam să fac niciodată ceea ce îmi cerea învățătoarea și mai târziu profesorul. Știu că problemele mele au început în școala generală, mai exact în momentul în care am avut de a face mai serios cu sportul. În clasele I-IV deja trebuia să ne dăm peste cap, dar problema mea era că nu puteam să fac așa ceva. Știu că veneam acasă și plângeam că eu nu pot să fac. Eram urmașa unui sportiv cu diplome și medalii, dar o urmașă care nu se pricepea la cele mai elementare lucruri. Știu cum tata venea și îmi arăta cum trebuie să stau așa încât să pot să mă dau peste cap...dar fără nici un succes. Clasele I-IV au fost o adevărată tortură pentru mine.
Când am ajuns în clasa a V-a, profu nostru de sport ne punea să facem sport serios. Să nu spun că nici acum nu știam să mă dau peste cap, ce să mai vorbesc de săritura la groapa cu nisip, săritura în lungime de pe loc, viteză sau săritura la capră. Ora de sport o ADEVĂRATĂ provocare.
Nu știu exact prin ce clasă, dar știu că eram în clasele V-VIII, când domnul profesor de sport, pe care și acum îl respect enorm, a făcut o primă minune cu mine. Într-o oră i-a lăsat pe colegii mei să facă ce vor, să se joace mai bine spus(eu nu știam nici să joc volei), iar pe mine m-a luat deoparte. A luat trambulina, a pus o saltea peste ea și mi-a zis:” Te pui sus pe trambulină și te rostogolești!” Evident că nu mi-ai ieșit din prima, dar în cele din urmă am reușit. Cred că a fost cel mai plăcut moment. Acest profesor a știut ce să facă și cum să procedeze.
Deși nu mă pricepeam aproape la nimic, nu mi-am scos niciodata scutire. Nu mi-am inventat boli ca să scap de orele de sport, și acum mă bucur că am avut puterea să nu dau înapoi deși mi-a fost extrem de greu.
În primii doi ani de liceu am avut profesori care nu ne-au stresat cu sportul. Era bine. Dar nu se putea să scap de liceu și să nu vină un profesor care să nu ne pună la muncă. Astfel că și în această perioadă am avut câte ceva de îndurat, dar a trecut cu bine.
Se știe că în momentul în care dai ”bacu” ultima probă e din sport, indiferent ce specializare sau ce liceu ai urmat. La mine nu a fost așa. Fiind la profil uman, clar primele probe și cele obligatorii erau româna, istoria, filosofia, engleza etc....și ultima probă sport la alegere cu matematica și altă limbă în afară de engleza. Pentru mine a fost foarte clar....MATEMATICA.
Am luat ceva ore în clasa a XII-a și la bacalaureat a fost bine....deși la ultima probă nu luasem 10 cum se întâmpla cu colegii mei care dăduseră din sport.
Evident că la facultate a fost mai bine. Am avut posibilitatea să aleg ce sa fac și am ales aerobic....era ceva mai simplu.
Ceea ce vreau să va spun: ”este adevărat că orice pedeapsă/problemă deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, DAR....” (întotdeauna vine un dar) după ce trece putem vedea că nu a fost așa de greu, și se poate ajunge la momentul la care am ajus eu...să îmi doresc să fac sport.
Așa că bucurați-vă de orice moment, chiar dacă în prezent vi se pare un moment neplăcut.
PS: O poveste și mai interesantă este cu limba engleză. Așa de frumos se schimbă viața...sau poate noi ne schimbăm în viață. Eu am învățat să mă bucur de orice, ”mă bucur și mă voi bucura”. Vă sfătuiesc să faceți și voi la fel.
O zi plinăăăăă de bucurie vă doresc!!!
Vezi de ce mi-am ales eu ca sport pescuitul???...un ''sport''stationar,cu multa liniste,aer curat,bucuria rasaritului de soare,frumusetea naturii...si nu in ultimul rand bucuria de a sta de vorba cu Dumnezeu...:)
RăspundețiȘtergeregood choice...ați știut spre ce să vă îndreptați și ce anume să alegeți ;)
RăspundețiȘtergerehihhi..orele de sport...momentul in care reuseam sa ne facem temele pentru ora urmatoare;))))) ne schimbam in 2 minute numai sa apucam sa scriem ceva.....de orele de engleza nici nu mai vorbesc...bleacs...numai cand o vedeam pe profa ca intra in clasa deja tremuram toata;)))..singura materie din generala care imi placea era geografia pt ca ne lasa sa facem ce vrem:))))=)))....
RăspundețiȘtergereE placut sa ne aducem aminte de anii petrecuti in scoala. Cred ca fiecare are experiente, diferite, dar placute. :)
RăspundețiȘtergeresi eu m-am confruntat cu ceea ce ai descris....Niciodata nu atingeam baremele minime, ca sa nu vobesc de performante... , desi imi dadeam silintele.... Dar mereu ma intrebam:" de ce,Doamne, nu pot mai mult, de ce sunt "condamnata la neputinta"? Era o lupta interioara,o vorbire cu Dumnezeu despre slaabiciunea mea,despre umilirile mele (pentru ca ceilalti colegi radeau, se distrau de "performantele mele" si erau contrariati de faptul ca nu sunt lasata corigenta.....DA , aveam cea mai mica medie la sport: fara nota de incurajare a profesorului de la sfarsitul semestrului as fi fost corigenta... Profesorul imi acorda o nota mai buna la sfarsit de semestru pentru ca nu aveam absente nemotivate, pentru ca nu-i comentam cand ne punea sa facem doua ture de teren la sfarsitul orelor, pentru ca vedea ca-mi dau silinta si sunt consecventa chiar fara rezultate....) Cel mai greu mi-a fost in sc.generala...atunci am plans mult din cauza asta si am cerut scutire, dar nici un medic nu mi-a dat-o.In liceu am inceput sa-mi accept conditia asta, dar tot am suferit si cel mai greu e cand si-n ziua de azi, facand analogie cu aceasta experienta a sportului,si vazandu-mi neputintele spirituale tare imi doresc sa nu raman corigenta la materia Lui.... stiu, insa ca numai harul lui ma tine.....daca se va indura El sa rodesc va fi Har, daca voi putea suferi umilinte, va fi tot Har...daca mu voi obosi si ma voi putea ridica dupa fiecare tranta, va fi cu adevarat doar prin El si pentru El si datorita Harului Sau pe baza jertfei Fiului Sau, care s-a identificat cu suferintele mele...
RăspundețiȘtergereAi asa mare dreptate in ceea ce priveste Harul si mila pe care El ne-o arata. Imi place asa de mult versetul din 1Cor. 15:10"Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt". Toate performanetele mele, din orice domeniu, sunt doar datorita Harului aratat mie. Iar in ceea ce privesc falimentele pe care le am, tot Cuvantul ma incurajeaza...in Proverbe 24:16 este un verset asa de ziditor. Omul neprihanit cade, dar se ridica. Slava Lui ca El ne da putere.
RăspundețiȘtergere